Casa Tătărescu din București: Mărturia arhitecturală a unei epoci și identitatea sa contemporană ca EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, o casă se face purtătoare a unei istorii nu doar politice, ci și culturale, sociale și estetice – Casa Tătărescu. Această vilă discretă, dar profund semnificativă, a fost mai mult decât locuința unui prim-ministru; a fost un spațiu în care puterea s-a manifestat cu reținere și în care memoria a început să se arhiveze cu fiecare detaliu arhitectural și fiecare gest etic. Astăzi, ca EkoGroup Vila, acest imobil evocă o epocă complexă, reintegrându-se timid, dar hotărât, în dialogul cultural contemporan, între tradiție și responsabilitate.

Casa Tătărescu: între puterea discretă a unei reședințe interbelice și contemporanul spațiu cultural EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu – jurist, politician și premier al României în două mandate tumultoase – se imprimă în fiecare centimetru al casei care i-a purtat numele. Această reședință modestă prin dimensiuni, dar impozantă prin arhitectură și simbolism, reflectă convingerea simplă și, totodată, profundă a proprietarului: puterea nu trebuie să opace, ci să disciplineze. Casa Tătărescu a traversat decenii de istorie zbuciumată, de la atmosfera rafinată a interbelicului, prin deceniile de umbră ale comunismului și tulburările postdecembriste, până la actuala sa reintegrare culturală, cunoscută astăzi drept EkoGroup Vila.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și vremurile schimbătoare în care a trăit

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), adesea confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu al secolului al XIX-lea, a fost o personalitate controversată și emblematică a unei Românii ce oscila între democrație și autoritarism. Dovedindu-se un jurist și politician pragmatic, preocupat de autenticitatea alegerilor și buna guvernare, el a navigat între idealuri democratice și compromisuri politice dificile, culminând cu cele două mandate de prim-ministru, în 1934–1937 și 1939–1940. Cariera sa politică a fost marcată de conflicte interne în Partidul Național Liberal, relații complexe cu regele Carol al II-lea și adaptări forțate în fața noilor realități geopolitice și comuniste. Prin toate acestea, Tătărescu a manifestat o atitudine realistă, aproape contabilă, față de „datoria” sa, evitând glorificarea personală în favoarea unei responsabilități discrete.

Casa Tătărescu ca proiect de viață: între viața publică și intimitatea asumată

Casa familiei Tătărescu din Strada Polonă nu este o vilă ostentativă, ci un spațiu de echilibru între puterea publică și viața privată. Această alegere de dimensiuni relativ modeste, mai ales în comparație cu reședințele altor contemporani politici, vorbește despre o cultură a sobrietății și proporției ca manifestări etice. Biroul premierului, amplasat discret la entre-sol cu o intrare laterală care amintește de portalurile bisericilor moldovenești, subliniază acest ideal: puterea nu trebuie să domine locuința, ci să se organizeze în conformitate cu viața familială și cu valorile personale.

În acest spațiu au fost primite personalități marcante – de la Nicolae Titulescu și Martha Bibescu, la însuși regele Carol al II-lea – iar atmosfera casei a fost impregnată de o rețea de relații care legau cultura, politica și diplomația epocii. Grădina ascunsă de privirile străzii, amenajată cu plante și pietre naturale, evocă cu discreție influențele mediteraneene preferate de elitele interbelice, oferind un refugiu intim într-un oraș în efervescență.

Arhitectura Casei Tătărescu: o sinteză între Mediterană și Neoromânesc în fața modernității

De la concept la detaliu, casa reprezintă o lecție de virtuozitate arhitecturală ce produce un efect de echilibru delicat și rafinat. Proiectul este rodul colaborării dintre arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, parteneri care au evoluat prin nuanțe subtile între 1934 și 1937. Această vilă interbelică dezvoltă un limbaj compozit, în care limbajul mediteranean se filtruază prin accente neoromânești, evitând simetria rigidă în favoarea unui echilibru viu și autentic.

Elementele distinctive includ portalurile în stil moldovenesc, coloanele filiforme realizate distinct, dar unite printr-o coerență subtilă, și o obsesie pentru detaliu care provoacă percepția clasică despre scară. Din acest canon arhitectural face parte, între altele, șemineul unic, semnat de Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și apropiată de Arethia Tătărescu. Absida care încadrează șemineul, o inovație recunoscută, transmite un dialog între tradiție și modernitate și a fost preluată ulterior în alte edificii importante, exemplu grăitor al influenței Casei Tătărescu.

• Proporțiile calculat sobru și calitatea exactă a materialelor – parchet din stejar masiv, feronerie de alamă patinată – definesc interioarele.
• Organizarea spațiilor respectă o logică aristocratică: centralitatea hall-ului deschis către grădină, bucătăria separată la entre-sol.
• Biroul guvernamental este conceput modest, cu o sală restrânsă de așteptare, refuzând opulența.

Arethia Tătărescu și dimensiunea culturală a unei familii în epocă

Discreția și cultura sunt semnătura Arethiei Tătărescu, soția premierului și „Doamna Gorjului”, a cărei influență se întinde dincolo de hotarele străzii Polonă. Ea a fost susținătoarea artei și a tradițiilor oltenești, un motor al binefacerii și un factor de legătură între lumea politică și cea culturală. Relația sa cu Milița Pătrașcu și implicarea ei în revenirea lui Brâncuși în țară spune multe despre atenția la detalii și deschiderea către modernitate, dar și despre respectul pentru moștenirile locale.

În arhivele proiectului apare ca beneficiară a creditelor pentru construirea și amenajarea vilei, o poziție care ne întărește ideea că Arethia Tătărescu veghea asupra coerenței estetice și a măsurii, subliniind refuzul oricărei opulențe fără suport cultural. Prin acest gest, casa se dovedește a fi o semnătură colectivă a familiei, un spațiu în care dimensiunea publică și cea privată coexistă prin respect și bun-simț.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică a unui spațiu al elitei

Odată cu prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu și instaurarea regimului comunist, destinul Casei Tătărescu reflectă un proces de ștergere și de alterare a memoriei. Naționalizarea și redistribuirea spațiilor fizice ale elitei interbelice au redus casa la o funcțiune administrativă sau colectivă, departe de spiritul inițial. Deși a scăpat demolării, imobilul a fost supus unor intervenții necoordonate, iar calitatea finisajelor și a detaliilor a fost compromisă de reparații neadecvate.

Acest declin material parabolizează destinul lui Gheorghe Tătărescu însuși, marginalizat politic și umilit de regimul nou instaurat. Casa a devenit «fundal mut», spațiu lipsit de narator legitim, în care memoria s-a pierdut într-un amalgam de tăcere și neglijare. De aceea, casa Tătărescu este mai mult decât o simplă vilă confiscată: este o rană deschisă în istoria culturală și politică a României.

Controversele post-1989: între degradare și tentativă de reabilitare

Schimbarea regimului politic din 1989 deschide o etapă de retraversare a memoriei, marcată însă de instabilitate și intervenții contradictorii. Proprietatea a trecut, printre alții, în mâinile lui Dinu Patriciu, figura controversată care, în calitate de arhitect și investitor, a adus modificări majore fără respectul necesar față de proiectul Zaharia-Giurgea. Această perioadă a introdus un paradox: o vilă destinată discretiei a devenit spațiu pentru un restaurant de lux, decuplând funcțiunea socială de cea istorică și culturală.

În ciuda criticilor dure venite din partea specialiștilor, această etapă a mobilizat atenția publică asupra Casei Tătărescu și a început să construiască premisele unei reconstituiri a sensului său originar. Ulterior, o societate britanică a inițiat un proces de restaurare atentă, încercând să reintegreze vila în circuitul patrimoniului arhitectural și cultural, acordând prioritate proporțiilor și detaliilor originare.

Pe acest fundal, dimensiunea modestă a casei și biroul discret al premierului situat la entre-sol apar ca simboluri al unei concepții despre putere și reprezentare cu totul distinctă de excesele altor epoci și spații.

EkoGroup Vila – un prezent care nu rescrie trecutul

Astăzi, sub denumirea de EkoGroup Vila, Casa Tătărescu a reintrat cu calm în viața culturală a Bucureștiului, devenind un spațiu cu acces controlat, dedicat păstrării și transmiterii memoriei arhitecturale și istorice. Printr-o gestionare atentă care nu urmărește să transforme vila în simplu obiect turistic sau comercial, ci să o distribuie ca un cadru de reflecție culturală, EkoGroup Vila își asumă o responsabilitate rară.

Acest spațiu recuperat propune o întâlnire cu trecutul sub forma unui discurs autentic, în care vizitatorul pătrunde într-un univers în care arhitectura este limbaj, iar casa ține loc de arhivă trăită. Accesul se face prin programări organizate, iar vizitele sunt o invitație la descoperirea parametrilor unei epoci, nu la consumul facil al unei povești frumoase.

Astfel, contactează echipa EkoGroup Vila pentru a descoperi cum memoria și arhitectura interbelică pot dialoga în armonie cu prezența contemporană, într-un spațiu ce rămâne fidel său însuși.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, de două ori prim-ministru al României, membru marcant al Partidului Național Liberal, cu o carieră complexă, în care a navigat între democrație, autoritarism și compromisuri în epoca interbelică și imediat postbelică.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, a trăit între 1886 și 1957, pe când pictorul Gheorghe Tattarescu a fost o figură culturală a secolului al XIX-lea. Confuziile apar des, dar cele două personalități sunt distincte.
• Ce stil arhitectural caracterizează Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu exprimă un amestec timpurie de influențe mediteraneene și elemente neoromânești, fiind realizată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, într-o încercare armonioasă de echilibru între tradiție și modernitate.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în configurarea casei?
  Arethia Tătărescu, soția premierului, a fost beneficiara oficială și un factor cultural esențial, vegheând la coerența estetică și etică a proiectului, contribuind indirect la integrarea artei și tradiției în spațiul casei.
• Care este funcția clădirii în prezent?
  În prezent, Casa Tătărescu funcționează ca spațiu cultural sub denumirea EkoGroup Vila, fiind deschisă publicului prin programări și evenimente culturale, respectând și promovând identitatea sa istorică și arhitecturală.

Casa Tătărescu este mai mult decât o vilă interbelică din București. Este un spațiu viu de dialog între icoana unei epoci, cu toate ambivalențele și contradicțiile ei, și responsabilitatea contemporană de a păstra memoria în construcția identitară a orașului. Vizitând această locuință, pășim în lumea unui politician aflat între lumi, iar fiecare detaliu arhitectural, de la șemineul semnat de Milița Pătrașcu până la biroul retras al prim-ministrului, vorbește despre o cultură a măsurii, a discreției și a puterii asumat responsabil. Descoperirea Casei Tătărescu în lumina contemporană, la EkoGroup Vila, este o invitație la reflecție și la respectul pentru istorie, arhitectură și memorie.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.